Cetatuia Costesti este situata pe valea Apei Gradistei. Platoul superior al dealului unde este asezata cetatea are 514 m altitudine. Numele din vechime nu este cunoscut. Era o cetate puternica ce avea caracter defensiv, ea avea la baza o mare asezare civila si era resedinta obisnuita a regilor daci transilvaneni. Un alt rol al ei era acela de a apara drumul spre cetatea Sarmizegetusa Regia.
Primul sistem defensiv al cetatii era un val de pamant care inconjura platoul superior al dealului si terasele de sub el. Valul era larg la baza de 6–8 m si inalt in prezent de 2–2,5 m. In val erau infipti stalpi grosi de lemn care erau legati intre ei de o impletitura de nuiele care erau lipite cu pamant, toate acestea formau o palisada in spatele careia se adaposteau aparatorii. Cetatea nu avea sant de aparare. Valul de pamant nu se inchidea complet deoarece in dreptul portii capetele sale se petreceau unul peste altul formand o intrare „in cleste”, acest tip de intrare expunea flancurile atacatorilor.
Zidul nu inconjura complet dealul, el a fost construit doar in partile in care panta era lina deoarece accesul era mai usor. Zidul era inspirat de constructiile elenistice analoge iar tehnica de constructie a fost adaptata de daci la conditiile specifice ale Muntilor Orastiei. Acest tip de zid a fost botezat de specialisti murus Dacicus (zidul dacic).
Zidul avea cel putin 3–4 m inaltime, era gros de 3 metri, avea doua fete, una exterioara si una interioara, si era format din blocuri din calcar conchilic, blocurile erau taiate regulat (opus quadratum). Aceste blocuri aveau dimensini variabile: 60–80 cm lungime, 40–60 cm inaltime si 30–40 cm grosime. Intre cele doua fete ale zidului se aseza o umplutura (emplecton) de pamant, pietre neprelucrate, etc. Nu se folosea mortar la aceste tipuri de ziduri de acea pentru a nu se prabusi cele doua fete, constructorii daci au taiat in partea superioara a blocurilor jgheaburi care erau in forma de coada de randunica (mai largi spre exterior si mai inguste pe interior). In jgheaburile a doua blocuri care erau asezate fata in fata era pusa o barna din lemn, care era lunga cat latimea zidului si avea capetele taiate la fel. Dupa ce erau asezate aceste barne era aruncata umplutura. Chiar daca barnele putrezeau pamantul era suficient de tasat pentru ca zidul sa nu se prabuseasca.
Pe coama zidului erau asezate trunchiuri groase de copac care erau despicate in lungime. Aceste trunchiuri erau inclinate spre exterior pentru ca apa de ploaie sa se scurga, si erau acoperite cu pamant batut pentru a nu putea fi incendiate.
Din loc in loc, zidul cetatii avea bastioane construite in aceeasi tehnica. Parterul acestor bastioane era folosit ca depozit de provizii si de arme, iar etajul era folosit ca locuinta si ca pozitie de lupta pentru aparatori. Mai existau in spatele zidului si niste platforme de lupta care erau sprijinite tot pe blocuri de calcar. Daca atacatorii treceau de aceste sisteme defensive ei trebuiau sa darame o alta poarta (inaintea celui de-al doilea razboi dacic aceasta poarta a fost blocata cu coloane luate din sanctuarele de la Costesti) care permitea accesul pe o panta dificila spre platoul superior. Dupa poarta singurul sistem defensiv care mai proteja cele doua turnuri locuinta de pe platou, era o dubla palisada din stalpi grosi de lemn. Daca era cucerita si aceasta palisada era cucerita cetatea.
Cetatea mai era protejata si de alte sisteme defensive, care erau fortificatii mai mici. Un puternic bastion era pe drumul care urca in vechime la cetate, un alt turn izolat se afla in spatele valului si era in prelungirea zidului din incinta. In apropierea cetatii se afla fortificatia de pe dealul Cetatuia Inalta si turnul de pe inaltimea Ciocuta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu