Burebista – „Cel dintâi și cel mai mare rege din Tracia”

După Dromihete, rege al geților, izvor de înțelepciune și moralitate absolută pentru istoria neamului românesc, Burebista a fost considerat de către contemporanii săi ca fiind „cel dintâi și cel mai mare rege din Tracia” (Acornion din Dionysopolis).

  Conform scrierilor lui Iordanes, Burebista și-ar fi început domnia în anul 82 î.e.n. Acesta va reuși să pună bazele unui stat centralizat, cu capitala la Argedava, unificând toate triburile geto-dace, care vor intra sub autoritatea regelui. Burebista avea la acel moment doi mari dușmani: Imperiul Roman și triburile celtice ale boilor, tauriscilor, eraviscilor și anarților, care au început să migreze din Boemia (Cehia de azi) spre răsărit, în teritoriul geto-dacilor. Simțindu-se amenințat de pericolul celto-roman (celții și romanii erau aliați la acea vreme), Burebista pornește în 60 î.e.n. o campanie militară fulgerătoare împotriva triburilor celtice de la Tisa și Dunărea Mijlocie (Ungaria și Slovacia de astăzi). Despre acest episod remarcabil, Strabo ne spune că: „pe boii de sub conducerea lui Critosiros și pe taurisci i-a șters de pe fața pământului”. Campaniile militare spre vest îi vor permite lui Burebista să lărgească hotarele Daciei până la Dunărea Mijlocie. Așezările geto-dace se vor întinde până pe malul stâng al Dunării Mijlocii și chiar în estul Austriei, la Mulendorf, lângă Eisenstadt. Astfel, statul lui Burebista avea graniță în vest cu uniunea triburilor germanice conduse de Ariovistus, lider al suevilor.

 Politicienii de la Roma vedeau o amenințare asupra Imperiului Roman a unei posibile alianțe între cei doi lideri sau spre fericirea lor, o ciocnire între germani si geto-daci. Dar lucrurile nu au stat așa. Ariovistus s-a îndreptat spre Gallia, unde vor fi nimiciți de către marele Cezar, iar Burebista și-a întors privirile spre litoralul pontic și Tracia. Pe la anul 55 î.e.n. Burebista se năpustește asupra cetăților pontice grecești, cucerind întâi Olbia de la gurile de vărsare ale Bugului (Ucraina de astăzi) și apoi Tyras (Cetatea Albă). Histria, Tomisul (Constanța), Callatis (Mangalia), Odessos (Varna), Mesembria (Nesebar, Bulgaria) și Apollonia (Sozopol, Bulgaria) vor suferi și ele aceeași soartă. Campaniile militare împotriva cetăților pontice duse de Burebista se vor încheia pe la 48 î.e.n. și vor avea un caracter anti-grecesc si anti-roman, ținând cont că întâi grecii și apoi romanii vor stăpâni peste populațiile trace de pe țărmul Mării Negre. Numai orașul Dionysopolis a fost cruțat de către Burebista, datorită prieteniei cu Acornion, care va stabili alianța dintre Burebista și Pompei. Acest lucru îl va transforma pe regele Burebista în cel mai mare dușman al Imperiului Roman, condus la acea vreme de către Cezar. La Roma, rivalul lui Cezar era Pompei, căruia Burebista îi va oferi sprijin în lupta acestuia cu Cezar care dorea să pornească o vastă campanie militară în Dacia lui Burebista.

 În doar câțiva ani (60-48 î.e.n.) Burebista va înfăptui un mare imperiu care se întindea către vest si nord-vest până în Europa Centrală (Dunărea Mijlocie și râul Morava), spre nord până în Carpații păduroși (Ucraina de azi), spre est se învecina cu tyrageții (Transnistria istorică, până la Bug), cuprindea Dobrogea în întregime iar la sud, statul lui Burebista se întindea până în Munții Balcanici (jumătatea nordică a Bulgariei). Strabo ne mărturisește că Burebista era de temut pentru romani deoarece „trecea Istrul (Dunărea) fără teamă și jefuia Tracia până în Macedonia și Illiria”. Efectivele militare care puteau fi mobilizate în caz de război, aflate sub comanda lui Burebista sunt estimate de Strabo undeva la 200.000 de oameni, cifră ușor exagerată. Burebista va fi ucis în același ani cu Cezar 44 î.e.n. în urma unui complot al aristocrației geto-dace. Imperiul său va fi împărțit în 4 iar apoi în 5 state. Centrul din Transilvania va fi condus de marele preot Deceneu.

 Pe plan social, statul lui Burebista va atinge un nivel ridicat de moralitate. Acest lucru a fost posibil numai cu ajutorul preotului Deceneu, principalul sfătuitor al lui Burebista, care îl va convinge pe rege să taie vița de vie ca geții să nu mai bea vin. Acest obicei a pătruns în viața geților datorită influenței grecești. De altfel, Strabo nu menționează locul unde geții au tăiat vița de vie. Acest loc poate fi în Dobrogea unde existau orașele pontice grecești și vinul era la modă de sute de ani sau în Moesia, unde existau influențe grecești. Este greu de înțeles cum un popor cumpătat și moral precum geții, despre care tot Strabo spune „a ajuns la geți obiceiul pitagoreic, adus lor de Zamolxis, de a nu se atinge de carnea animalelor” să se deprindă cu consumul din belșug al vinului obținut din vița de vie. Se cunoaște faptul că mai toți barbarii nordici consumau hidromel (o băutură fermentată, obținută din miere), iar geto-dacii erau cei mai mari producători de miere și produse din miere.