Notiunea de daci liberi ii desemneaza pe dacii din secolele II-IV p. Chr., geti in Muntenia, carpi inMoldova, costoboci in Carpatii Nordici si daci “mari” in nord-vest (Satu Mare, Crisana, Zarand), care nu au intrat in componenta Provinciei romane Dacia, dar care s-au aflat in diferite sisteme de dependenta fata de Imperiul Roman, poate sub forma regatelor clientelare.
Acestia au intretinut relatii dinamice cu Imperiul Roman, cu Dacia romana si cu celelate populatii “barbare”, vecine si contemporane (sarmati, goti, vandali etc.), asimiland foarte multe elemente decultura romana provinciala.
Cucerirea si anexarea Daciei lui Decebal (sau poate mai precis: a zonei centrale a fostului regat geto-dacic) nu insemna supunerea tuturor triburilor traco-getice de la nordul Dunarii si din Arcul Carpatic; o mare parte dintre acestea (poate mai multe decat cele inglobate intre hotarele provinciei) au continuat sa traiasca in libertate dincolo de Limesul nordic, rasaritean ori vestic ale provinciei romane: geto-daci si tracii liberi septentrionali (Costoboci, Carpi, Biefi, Arsietai etc.).
Dacii liberi sint numiti si „marginasi”, vecini cu provincia daco-romana, cunoscuti pentru actiunile lor razboinice in cursul sec. II-III, pana in sec. IV, mai ales in legatura cu istoria Daciei romane si a Moesiei Inferioare. In sec. II-III sint mentionate cateva incursiuni ale triburilor geto-dace libere in Dacia si Moesia; in anul 117, in legatura cu turburarile si situatia grava a provinciei Dacia dupa moartea imparatului Ulpius Traianus, se mentioneaza un adevarat „razboi dacic” provocat dupa disparitia cuceritorului Daciei de catre dacii liberi, fara indoiala cu participarea si a altor triburi (sarmati etc.) si a autohtonilor din interiorul provinciei romane. Alt razboi cu ei si desigur cu autohtonii a avut loc la 143 sub Antoninus Pius.
Costobocii au navalit in Moesia, Tracia si Grecia pe la anul 170, – miscari de care nici Dacia n-a ramas neinfluentata. Mai importanta pentru provincia romana carpato-danubiana pare sa fi fost marea incursiune a dacilor liberi sub domnia imparatului Commodus (180-192), care s-au extins si in interiorul Daciei unde „s-au agitat provincialii” ” in Dacia imperium eius recunsantibus provincialibus”, HistAug., Commod. 13,5; sub acesti „provinciali” ar fi greu a nu recunoaste in primul rind tocmai populatia autohtona si apoi (daca va fi fost cazul) si o buna parte dintre „colonistii” daco-romani veniti din alte zone ale imperiului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu